- bucurau
- bucurau s. m. [Brasil] Ave noturna, que pia como o mocho.
Dicionário da Língua Portuguesa . 2012.
bucurau
Look at other dictionaries:
boier — BOIÉR, boieri, s.m. 1. Mare stăpân de pământ (care deţinea, uneori, şi o funcţie înaltă în stat); persoană din aristocraţia feudală; nobil; p. ext. stăpân. ♦ (fam.) Persoană cu atitudini, obiceiuri sau pretenţii de aristocrat. 2. (înv.) Titlu de… … Dicționar Român
clientelar — CLIENTELÁR, Ă, clientelari, e, adj. Care aparţine clienţilor (3), privitor la clienţi. ♢ Relaţii (sau raporturi etc.) clientelare = relaţii existente între statul roman şi unele populaţii străine, prin care acestea din urmă, fără a fi incluse în… … Dicționar Român
dominion — DOMINIÓN, dominioane, s.n. Nume mai vechi dat statelor din afara insulelor britanice care fac parte din Imperiul Britanic, având statut de suveranitate şi egalitate în drepturi cu metropola. [pr.: ni on] – Din fr. dominion. Trimis de RACAI, 13.09 … Dicționar Român
domn — DÓMN, domni, s.m. 1. Termen de politeţe pentru un bărbat. ♦ (fam.; la voc.) Termen impersonal de adresare care însoţeşte de regulă o frază exclamativă, interogativă etc. ♦ Soţ. ♦ (pop.) Orăşean. 2. Persoană care are autoritatea, posibilitatea de… … Dicționar Român
grăniceresc — GRĂNICERÉSC, EÁSCĂ, grănicereşti, adj. Care aparţine grănicerilor, privitor la grăniceri. ♢ Ţinut grăniceresc = regiune de graniţă a Imperiului Habsburgic, ai cărei locuitori se bucurau de anumite privilegii în schimbul supravegherii şi apărării… … Dicționar Român
sudit — SUDÍT, sudiţi, s.m. Locuitor din ţările româneşti aflat sub protecţia unei puteri străine, având prin aceasta dreptul la o jurisdicţie specială, la anumite privilegii fiscale etc., de care nu se bucurau pământenii. – Din it. suddito. Trimis de… … Dicționar Român
târg — TÂRG, târguri, s.n. 1. Loc mai întins şi special amenajat într un oraş sau la marginea unui oraş, unde se vând şi se cumpără (zilnic sau la anumite date) vite, cereale, alimente, zarzavaturi etc. ♢ Târgul de fete = serbare populară anuală,… … Dicționar Român
târtan — TÂRTÁN1, târtani, s.m. (depr.) Evreu. – Din germ. Untertan supus [austriac] . Trimis de LauraGellner, 18.10.2005. Sursa: DEX 98 TÂRTÁN2, târtani, s.m. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu tulpina mare, foarte ramificată şi cu flori albe… … Dicționar Român
